Găseşte-ţi Pasiunea. Este chiar in faţa ta.
Pasiunea este în voi, nu trebuie căutată. Îţi pui întrebarea „Cum să îmi găsesc pasiunea?” cu altă întrebare în minte,”Cum să fac bani?”. Asta îţi umbreşte pasiunea din tine. Te face orb. Am primit astăzi încă un mail, de la o persoană spunându–mi că nu ştie ce să facă cu viaţa lui. La fel ca şi toţi ceilalţi, această persoană m-a întrebat dacă am vreo idee despre ce ar putea face, de unde să înceapă „să îşi găsească pasiunea„. Şi, desigur, nu am răspuns. De ce? Pentru că nu am nici cea mai mică idee. Dacă tu nu ştii care îţi este pasiunea, de ce aş ştii eu? Îţi aminteşti atunci când erai copil? Doar făceai lucruri. Nu te gandeai „Care sunt avantajele dacă joc baseball? Dar dacă joc fotbal?” doar fugeai pe terenul de joacă şi începeai să te joci. Ai construit castele din nisip, te–ai jucat pititea, ai pus întrebări prosteşti, te ascundeai sub un cearceaf şi te prefăceai că eşti o fantomă. Nimeni nu ţi-a spus să faci vrunul din aceste lucruri. Doar ai făcut-o. Te–ai lăsat condus de emoţii şi de curiozitate. Şi cea mai frumoasă parte a fost, dacă ai urât să joci baseball, te–ai oprit. Nu a existat nici o vină implicată. Nu a existat nici o ceartă sau dezbatere. Ori ţi-a plăcut, ori nu. Şi dacă, ai iubit să colectionezi timbre, o făceai. Nu a existat nicio analiză de genul „Ei bine, este colecţionarea de timbre ceea ce vreau să fac cu timpul meu? Nimeni nu vrea să colecţioneze timbre, este ceva în neregulă cu mine? Cum va afecta colecţionarea de timbre viitorul meu?” Nu existau prostiile astea. Dacă îţi plăcea ceva, făceai! Toţi se plâng că nu ştiu ce să facă cu viaţă lor. ” Nu ştiu cum să îmi găsesc pasiunea. Nu ştiu dacă pot face bani din asta.” Viaţa înseamnă a nu ştii, şi apoi a face ceva, oricum. Toată viaţa înseamnă asta. Şi nu va deveni mai uşor doar pentru că ai descoperit că îţi place să vinzi la supermarket. Plângerea comună a oamenilor este că nu îşi găsesc pasiunea. Eu cred că este un mare bullshit. Ţi–ai găsit deja pasiunea, dar tu, eşti un ignorant. Serios, eşti treaz aproximativ 15 ore pe zi, ce faci cu timpul tău? Ceva faci, în mod evident. Este un subiect, o activitate sau o idee care iți domină o cantitate semnificativă de timp liber. Conversaţiile, navigarea pe web, toate te domină și iți arată pasiunea, fără ca tu să îţi dai seama în mod conştient. Este acolo, doar că tu eviţi să o vezi. Indiferent de motiv, tu eviţi. Vei spune, „Ei bine, da, îmi place să citesc benzi desenate, dar asta nu contează. Nu poţi face bani din asta.” La naiba, ai încercat măcar? Problema nu este niciodată pasiunea. Problema este,”oh, dar nu este o opţiune” sau „Mama şi tata nu vor fi de acord. Ei vor să devin medic.” sau „Este o nebunie ce spui, nu poţi cumpără un Mercedes din banii pe care îi câştigi în acest domeniu”. Problema constă în priorităţile pe care le ai. Şi chiar aşa, cine spune că trebuie să faci bani din ce îţi place? De când lumea crede că trebuie să iubeşti fiecare secundă din ceea ce faci? Serios, ce este aşa de greşit la un loc de muncă OK, unde eşti înconjurat de oameni care îţi plac, şi apoi în timpul tău liber să îţi urmezi pasiunea? Uite, puţină onestitate brutală: fiecare loc de muncă este nasol, uneori. Nu există nicio activitate, niciun loc de muncă la care te duci din pasiune, care să nu te obosească, care să nu te streseze sau de care să nu te plângi. Nu există. Eu îmi trăiesc visul, îmi trăiesc pasiunea (care a avut loc accidental, niciodată într-un milion de ani nu am planificat săîmi găsesc pasiunea. M-am dus pe terenul de joacă şi am încercat, că un copil), iar eu, încă urăsc 20% din muncă mea. Depinde de zile. C`est la vie! Problema aici intervine odată cu aşteptările. În cazul în care crezi că ar trebui să munceşti 60 de ore pe săptămâna şi să dormi în birou precum Steve Jobs, şi să iubeşti fiecare secundă din asta, te–ai uitat la prea multe filme. Dacă ai impresia că trebuie să te trezeşti dansând în pijamale, încântat că începe o nouă zi de muncă, ar trebui să fii mai atent ce ţi se pune în cafea. Viaţa nu funcţionează aşa. Este nerealist. Există un lucru de care mulţi dintre noi au nevoie, numit, echilibru. Încă un lucru care este posibil să supere mulţi oameni: dacă trebuie să cauţi ce anume te pasionează, este posibil să nu fi pasionat de nimic. Dacă eşti pasionat de ceva, se va simţi. Vei vorbi mereu de acel lucru, fie că îţi dai seama sau nu. Vei citi lucruri legate de acel domeniu. Cum am spus mai sus, căutările web, discuţiile pe care le ai cu prieteni, modul în care îţi umpli timpul liber, îţi dezvăluie pasiunea. Când m-am apucat de scris şi de hipnoterapie, nu m-am gândit,”Dar oare o să meargă? Mă voi distra în timp ce fac asta? Sunt pregătită pentru asta?” Nu! Am sărit în terenul de joacă şi m-am jucat. Gândeşte–te la un copil. El nu stă să se gândească cum va găsi distracţia la locul de joacă. Se duce şi se distrează! În cazul în care trebuie să cauţi ceea ce te bucură în viaţă, pierzi distracţia. Nu te vei bucura de nimic. Şi adevărul adevărat, este că deja ştii ce te bucură, ce te pasionează. Îţi plac deja foarte multe lucruri. Alegi să le ignori.
Cum Sa Iti Recastigi Increderea In Sine
Saptamana trecuta, mi-am indeplinit inca un lucru de pe lista mea de „lucruri de facut”, am aparut intr-o emisiune, unde am vorbit despre increderea in sine. Am terminat specializarile in Hipnoza si Terapia Subliminala de jumatate de an, timp in care am avut peste 15 sedinte si din pacate, peste jumatate dintre subiectii cu care am lucrat au avut o stima de sine scazuta. Initial am crezut ca totul pleaca din copilarie, dar citind, informandu-ma, am descoperit ca nu doar copilaria este un factor decisiv. Intr-adevar, educatia este un factor esential. S-a demonstrat ca stima si respectul pe care il au parintii unul fata de celalalt sunt cel mai bun model pentru increderea in sine ulterioara a copilului. Acesti parinti au puncte comune: ei isi cresc copiii cu dragoste, respect, le traseaza reguli potrivite si le comunica bine asteptarile lor. Nu le transmit acestora semnale contradictorii, nu-i ridiculizeaza, nu folosesc umilirea si abuzul fizic pentru a-i controla si dau dovada de incredere, competenta, bunavointa si bunatate. Dar nu totul se decide in copilarie, studiile psihologice demonstreaza ca doar anumiti copii, crescuti in circumstantele enumerate mai sus, vor creste si vor deveni poate adulti care sa se simta chiar foarte bine in propria piele. Insa exista si situatia contrara: copii crescuti in medii instabile, chiar daca nu au avut parte de cea mai buna educatie, pot deveni oameni mari, cu un sentiment foarte clar al propriei valori. Depinde, asadar, de ceea ce facem noi din noi insine. Am tot repetat in cadrul emisiunii „Generatia lui John” ca increderea in tine vine din interior, nu din exterior, nici de la parinti, nici de la profesori sau prieteni. Cel ce traieste constient de sine, isi va da seama repede ca increderea venita din exterior este consumabila. Increderea in sine vine dintr-un act de trezire. Ce este increderea in sine? Inainte de orice, este o experienta. Inseamna sa vezi ca poti face fata provocarilor cotidiene. Inseamna sa ai incredere in capacitatea ta de a invata, de a gandi, de a alege, de a lua decizii, de a te adapta la schimbari si nu in ultimul rand, sa stii ca meriti fericirea. Sa recunosti ceea ce alimenteaza stima de sine si ceea ce o deterioreaza e una dintre provocarile ce trebuie infruntate pentru a trai constient, lucid. Pentru ca realitatea este uneori diferita de ceea ce credem noi. Cum iti recastigi increderea in sine? In emisiune, John mi-a spus sa vorbesc un pic despre cum ne putem recapata sau creste increderea in sine. Am avut doua tehnici, mari si late, pe care eu le-am facut cu mine. Pe marele internet exista o gramada, dar nu vi le pot recomanda daca nu le-am incercat. Fii constient de gandurile si emotiile pe care le ai. Orice emotie este produsa de un gand. Urmareste emotia ca sa ajungi la gand si vezi ce situatie din trecut ti-a adus acel gand. Puneti-va intrebari: De ce ma simt neputincios? Pentru ca am gandul X. De ce am gandul X? Pentru ca mi-a zis Gigel ca nu sunt bun. ATENTIE, Gigel era o autoritate pentru tine, tocmai de asta parerea lui Gigel a contat si s-a intiparit in subcontientul tau, ca un programel, care acum nu mai ruleaza pentru binele tau(discutam mai multe in alt articol, despre programele din subcontientul nostru). Odata ajuns la gand, il poti demola si poti constientiza ca singurul lucru care te tine in loc este strict modul tau de a te raporta la o situatie, gandul tau care ruleaza in backround. Tot ce trebuie sa faci este sa bagi un antivirus, numit constientizare. Modifica-ti pozitia corpului. Pieptul in fata ca la armata, zambetul pe buze si treci la treaba! Au facut baietii aia destepti studii, care demonstreaza ca mintea noastra este prostanaca si poate fi pacalita usor. Spre exemplu: esti tristut, stai cu umerii aplecati, cocosat, lipsit de vlaga, creierul tau nu o sa iti dea vreodata impulsul de fericire, odata ce tu ii dai toate semnalele ca esti trist dar, daca tu te simti trist, neputincios, pe romaneste, batut de soarta si incepi sa te indrepti, tii pieptul in fata si zambesti, creierul tau va fi in mare dilema, el are informatia ca tu esti trist, dar nonverbalul tau ii arata ca esti fericit, si cum e slab de inger face ca tine. Experimentul a fost facut cu un creion. Subiectii au tinut un creion intre dinti in timp ce erau suparati, fiind conectati bineinteles la toate firicelele alea de iti vad miscarile creierului, si s-a dovedit ca in timp ce faceau acest lucru, partile responsabile cu fericirea din creier se aprindeau si totodata se eliminau dopamina si serotonina(stiti voi, chestiile alea chimice de ne fac fericiti) in creieras. Imi tot spun prietenii, oamenii cu care lucrez, sau colegii de la facultate „Iti este usor sa vorbesti, tu debordezi de incredere”. Mi-e usor sa vorbesc, dar nu pentru ca debordez de incredere, pentru ca stiu ca am reusit. Nu o sa folosesc sloganul cliseic care umbla prin toate grupurile de dezvoltare personala „daca eu am putut, poti si tu„, pentru ca daca eu am putut, nu inseamna ca tu vei putea, sau daca o sa poti, poate nu o sa reusesti dupa aceiasi pasi ca si mine. Suntem construiti diferiti, oricat am spune ca suntem toti la fel, suntem formati diferiti, avem tipare mentale diferite, energii diferite, dar un singur lucru avem la fel, modul in care subconstientul nostru lucreaza, de asta cred ca totusi te pot ajuta! Am avut mari probleme de incredere, cand eram micuta, nu se observa pentru ca nu le lasam la suprafata, le inchideam, le negam, incercam sa alung gandurile negative, in loc sa le constientizez si dupa care sa le demolez. Am purtat o gramada de masti in drumul catre mine, mi-am modelat felul de a fi dupa fiecare persoana in parte, ca sa fiu primita in grupuri, mi-am acoperit corpul cu cat mai multe haine, pentru ca nu eram confortabila in propria piele, mi-am inghitit cuvintele de fiecare data cand aveam ceva de spus, pentru
