De Ce Protestăm? Psihologia din spatele protestelor
De Ce Protestăm? Această intrebare a intrigat intotdeauna lumea psihologiei. De ce sunt oamenii gata sa sacrifice sănătatea, o seară liniștită si câteodată chiar și propria viață pentru a ieși la protest? Psihologia socială are multe de oferit studiului de protest. Explorarea sentimentelor și acțiunilor, modul în care acestea sunt influențate de contextul social – ajută la identificarea unui număr de factori importanti care explică acțiunile de protest, inclusiv nemulțumirile, eficacitatea, identitatea și emoțiile. În centrul fiecărui protest sunt nemulțumirile. Cum ar fi experiența de inegalitate nelegitimă, sentimente de privare relativa, sentimente de nedreptate, sau o anumită lege (în cazul nostru). Cercetările sugerează că sentimentul de apartenență la grupul pe care il percep ca fiind privat de drepturi, este foarte important în implicarea mea în semn de protest. Eficacitatea Se referă la așteptările individului că este posibil să se modifice condițiile sau politici prin proteste. Eficacitatea de grup este convingerea că problemele legate de grup pot fi rezolvate prin eforturi colective . Eficacitatea politică este credința că acțiunile politice pot avea un impact asupra procesului politic. Studiile arată că sentimentele de eficacitate sunt corelate în mare măsură cu participarea la protest. Oamenii sunt mult mai dispuși să participe la activități de genul atunci când cred că acest lucru va ajuta la corectarea plângerile lor. De asemenea , eficacitatea de grup, atrage mai mult implicarea, decât eficacitatea individuală. Identitatea Cu cât un om se identifica mai mult cu grupul, cu atât el va fi mai inclinat sa protesteze alături de el. În plus pe langă ”soarta” împărtășită, emoțiile comune, precum și o eficacitate sporită, identificarea cu alte persoane implicate generează o obligație interioară de a se comporta ca un membru „bun”. Împreună , aceste dinamici explica de ce funcțiile de identificare cu grupul sunt ca o „piatră de temelie” pentru o identitate politizată. Emotiile În ceea ce privește mecanismele emoționale, mânia este cea văzută ca emoție prototipică de protest. Pentru aceia dintre noi care au făcut parte din evenimente de protest sau rapoarte cu privire la evenimentele urmărite de protest în mass – media, acest lucru nu este deloc surprinzător. Este greu de conceput un protest detașat de furie. Există o relație între furie și eficacitate, de asemenea : este cel mai posibil ca oamenii care percep grupul interior la fel de puternic să experimenteze furie și dorința de a lua măsuri. Oameni care percep grupul ca fiind slab sunt mai inclinați să se simtă fricosi. Cu toate că furia este văzută ca prototipic emoție protest, disprețul, rușinea, simpatia și indignarea au fost , de asemenea , legate de a protesta . Cercetarile au constatat , de asemenea , că mândria simțită după o acțiune colectivă este un predictor important pentru participarea viitoare la acțiuni colective. În cele din urmă, decizia de a lua parte la protest nu este luată în izolare socială. Psihologia socială se uită la a cuprinde modul în care plângerile individuale sunt transformate în plângeri și sentimente bazate pe grup în cadrul rețelelor sociale. P. S. O gluma vazuta in site-urile de socializare : ”E grav. Au ieșit si introvertiții” 🙂
