Sunt sute poate chiar mii de articole şi cărţi care explică cum să fii fericit în 5,10,20 de paşi. Ideea de baza pe care o predau toţi, este simplă – dacă vrei să fii fericit, fii!
Ce? Nu poţi? Cei 10 milioane de cititori de bestesellere de genul au reuşit, tu de ce nu poţi?
Fii prezent! Iubeşte necondiţionat! Iubeşte–TE! Renunţă la ataşamente!
Ce ţi-e aşa neclar?
Partea tare este că, toţi au dreptate şi din păcate doar tu eşti cel ce nu înţelegi. De ce? Pentru a aplica oricare dintre “reţetele” scrise de unul sau de altul, trebuie mai întâi, să ai curajul de a îţi identifica propria reţeta, propriul drum.
Stai în prezent
Tu vrei, te chinui, te holbezi non-stop la ceas să nu cumva să pierzi prezentul, dar ce te faci când gândul îţi zboară la fostul partener, de care îţi este încă dor? Ce te faci când vin ratele şi facuturile, şi ştii că nu ai bani să le plăteşti? Ce te faci când tot prezentul tău nu face decât să–ţi activeze rănile din trecut (chiar din copilărie)? Cum stai tu zen într-un prezent continuu?
Iubeşte necondiţionat, renunţă la ataşamente
Tu vezi logică, înţelegi, dar ce te faci când partenerul tău primeşte apeluri clandestine în miez de noapte, când gelozia te loveşte ca un pumnal?
Iubeşte–TE
Daaaa, sună minunat, dacă stau să mă gândesc bine chiar are sens, dar ce te faci cu vocea mamei care îţi sună în cap: “de ce nu poţi fi şi tu că Vasile?”, “nu meriţi nimic”, “mi–ai distrus viaţa”, “din cauza ta am suferit o viaţă, ca să–ţi fie fie bine..” etc.? Ce te faci cu vocea tatălui care urlă în acelaşi timp “nu eşti bun de nimic”, “ma faci de ras” etc.?
Tu vrei să te iubeşti, vrei să nu te complaci într-o relaţie care te distruge puţin câte puţin, vrei să uiţi trecutul şi să nu te mai îngrijoreze viitorul, să te bucuri de prezent, dar cum mama naiba faci asta? Au oamenii ăştia o pastilă?
De obicei, metodele în 3, 5, 10, 20 paşi sunt doar variante de a fugi de tine, de a te îndepărta de tine, de a îţi hrăni iluzia că totul este perfect, între timp, în sufletul tău sapă din ce în ce mai adânc sentimentele de neputinta, lipsa de valoare, de furie, de neîncredere, pentru că ceea ce pentru toţi pare uşor, pentru tine pare imposibil, de unde reiese că singurul care nu este în stare să fie fericit pe lumea asta eşti tu. “NU EŞTI ÎN STARE DE NIMIC!”, răsună o voce, să fie a mamei? a profesoarei? a tatălui? Oricum pare a naibii de familiară, ca şi cum este a ta.
Eu nu o să va dau soluţii, pentru simplul motiv că nu există soluţii universale. Pot vorbi doar din experienţe personale. Voi enumera, ce-i drept, câţiva paşi pe care i-am parcurs, care pot funcţiona, probabil, pentru o persoană din 10. Dar poate că îi va uşura drumul spre fericire cu 0,001% şi oricum va fi fantastic.
Fiţi sinceri cu voi! Brutal de oneşti! Eşti fericit? În mod real, cu adevărat, indiferent ce înseamnă fericirea pentru tine.
Dacă eşti fericit, continuă să faci ce faci!
Dacă nu, vezi dacă simţi că meriţi să fii.. Dacă simţi că meriţi, vezi dacă reuşeşti să ajungi să vrei cu adevărat să fii fericit.. Vrei? Este tot ce îţi doreşti în viaţă? Chiar dacă momentan nu vezi soluţia, indiferent de cum arată ACUM viaţa ta, cât de complicată, cât de tragică, cât de absurdă, cât de închisă este viaţă ta ACUM, vrei totuşi să fii fericit?
Dacă ar veni acum, o zână magică, cu o bageta magică şi îţi va schimba viaţa radical, va înlătura tot, dar absolut tot ce te ţine din drumul tău spre fericire, ai accepta? Sau ţi-ar fi frică şi ai vrea că totul să fie la fel?
Dacă refuzi sau eviţi să răspunzi, mai stai puţin în viaţa pe care o ai acum dar mai pune-ţi din când în când această întrebare, va veni o vreme(nu foarte departe de ACUM) când vei răspunde DA.
Ajungem la momentul în care vrei. E tot ce trebuia, pentru că din secunda în care ai decis că vrei, în viaţa ta vor apărea exact oamenii potriviţi, evenimentele potrivite, îţi vor pica în mâna cărţile potrivite, articolele potrivite, îţi garantez că totul va veni la tine. Îţi garantez, ţi-o dau şi scris.
Chiar dacă la prima vedere lucrurile par a se complica, ai încredere.. Totul este fix cum trebuie.. Încredere şi răbdare..
Va trebui doar să îţi schimbi puţin perspectiva din care priveşti lucrurile. Atât.
Trebuie să conştientizezi că TOT ceea ce este în viaţa ta (oricât de complicat, tragic, absurd, fără ieşire pare), ABSOLUT TOT este alegerea TA (mai exact este experienţa pe care sufletul tău a ales să o trăiască, să o vindece şi de care să se elibereze).
(şi dacă TU ai ales-o, ce zici? Poţi să o depăşeşti?)
Ştiu, pare absurd, dar încearcă.. Încearcă să vezi tot ceea ce ţi se întâmplă nu ca pe o soarta nedreaptă, ci ca pe o realitate pe care sufletul tău a ales să o experimenteze pentru a învaţa ceva.. Deocamdată nu ne concentrăm pe lecţie, doar fă un efort să accepţi că există această posibilitate..
În momentul când reuşeşti să accepţi faptul că poate există un plan superior acestei existente (face şi sens, la cât de absurdă pare, nu?), un plan în care totul are un sens, în momentul în care reuşeşti ca atunci când cineva vine şi îţi da un pumn, pe lângă emoţiile normale declanşate, după ce trece situaţia, să stai să te gândeşti “dar de ce dintre toţi cei prezenţi, a venit tocmai la mine să îmi dea un pumn?” – în momentul în care nu te vei concentra pe sentimentul de victima şi de nedreptate şi te vei gândi “de ce am atras asta în viaţă mea? oare să fie agresivitatea mea (pasivă sau nu)? oare să fie frica mea?” (indiferent ce ţi se întâmplă, de la cele mai banale lucruri până la cele mai profunde), atunci vei face un pas colosal către cunoaşterea de sine.
Din momentul acela îţi vei recăpăta PUTEREA.
În prima faza este înfricoşător să nu ai pe cine să dai vină, nu? Dar trebuie să înţelegi un lucru esenţial: NU ESTE VORBA DESPRE VINĂ.. Este vorba despre RESPONSABILITATE.. TU singur eşti responsabil pentru TOT ce se întâmplă în viaţa ta. Cam nasol, nu?
Nu, pentru că vine şi vestea cea bună: TU poţi să şi schimbi TOT.
Nu peste noapte. Dar ai răbdare cu tine, deja ai ajuns atât de departe.. Nu renunţa tocmai acum.. Pare că nu poţi, simţi că nu ai cum, dar crede-mă tot ce trebuie să faci este să ai răbdare.
Trebuie să mai înţelegi că nu eşti tu defect, nu a uitat Dumnezeu/Universul/Sursa (cum îi zici tu) să–ţi implementeze fix ţie un anumit soft de baza, nuuu… Trebuie doar să înţelegi că tu, ca noi toţi de altfel, eşti aici pentru că ai nişte răni emoţionale de vindecat.. toţi (ok, cu câteva excepţii punctuale de-a lungul istoriei umanităţii) avem răni emoţionale de vindecat.
Nu e vorba despre a te programa mental pozitiv, nu este vorba despre a medita sau a levita continuu, este vorba despre a avea curajul de a accepta că ai nişte răni, a le recunoaşte şi de a îţi seta intenţia de vindecare. Oricât îţi repeţi în oglindă “sunt frumos” nu vei şterge rana sufletească din copilărie, când copiii radeau de ţine şi te strigau “urat”.
Oricât îţi repeţi în oglindă “mă iubesc” nu vei şterge rana sufletească a copilului abandonat, respins, umilit de părinţi, care l-au făcut să creadă că el nu merită să fie iubit.
Trebuie să îţi iei inima-n dinţi, să te întorci acolo şi să vindeci, toate rănile pe care sufletul tău le cară.
Mai trebuie să înţelegi ceva.. Viaţă oricum îţi va scoate în cale exact acele relaţii şi împrejurări care vor reactivă rănile din ţine.. Da, cu părinţii vei fi ok în aparenţă, dar vei atrage fix persoane care te resping, care nu te iubesc, care te agresează etc.
La nesfârşit…
De ce? Pentru că sufletul tău se lupta să–ţi vezi rănile, pentru că doar văzându-le le poţi vindeca. Şi nu, nu e Gigel de vină pentru suferinţă ta, deşi el te-a înşelat “mişeleşte” cu Vasilică.. NU! Pe Gigel doar ţi l-ai atras în viaţă că să–ţi arate rana din ţine.. El doar a adus la suprafaţă ceva ce era în tine, adânc îngropat…
Şi viaţa îţi va aduce atâţia Gigei câţi vor fi necesari pentru că TU să vezi că rana ta atrage Gigei, nu Gigeii îţi provoacă vreo rana..
Iar când vei conştientiza asta, va fi fantastic, pentru că te vei putea întoarce la cauza iniţială, la primul moment în care ai simţit rana şi vei putea privi ceea ce s-a întâmplat în trecut din perspectiva adultului de acum, care înţelege şi îşi asumă responsabilitatea, şi aşa vei vindeca trecutul, vei vindecă rana şi NICIODATĂ viaţa nu îţi va mai scoate în cale vreun Gigel, pentru simplul motiv că nu mai este necesar…
Ai VINDECAT rana gigeleasca!
Iar cand vei realiza că toţi Gigeii şi toate Vasilicile sunt de fapt alţi oameni cu rănile lor, care fac alegeri în vieţile lor, nu au vrun interes să o distrugă pe a ta, atunci vei face un urias pas către starea de constienta care se numeşte iertare necondiţionată, şi de aici va mai fi doar un pas către starea de conştientă care se numeste iubire necondiţionată.
Din proprie experienţă am observat că în mod paradoxal este mult mai uşor să îi iertăm pe ceilalţi, indiferent de faptele lor, decât să ne iertăm pe noi. Pentru că principalul conflict pe care trebuie să-l vindecăm este cu noi. Ceilalţi sunt doar nişte oglinzi, mai mult sau mai puţin crăpate..
